În cinci minute, ieri, în Parlament, uitându-se arogant spre băncile în care, jenant de supuşi, îl asistau aleşii Puterii, cei ai Opoziţiei boicotându- l, Emil Boc a expediat angajarea răspunderii asupra a două legi. Una, privind promovarea judecătorilor la ÎCCJ, necesară, dar cu iz de subjugare politică a altei puteri a statului. Cealaltă, însă, de-a dreptul scandaloasă, vizează comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale. Fără altă motivare decât agăţarea disperată a Puterii de orice tertip ar putea- o menţine. În cazul respectiv, mituirea bugetară a primarilor săi şi transformarea lor în fabricanţi şi cărăuşi de voturi pentru partidele Coaliţiei.

M-aş opri însă la o recentă declaraţie a Elenei Udrea, mai ales în contextul în care, de voie, de nevoie, România se raliază fericită (spre deosebire de alte ţări din afara Zonei euro, care au reţineri) la constrângerile de guvernanţă fiscală impuse de Acordul convenit de cei 17 la Bruxelles şi care vor avea efecte mai cu seamă în sfera socială. Guvernul Boc, susţine ministresa, vizitând şantierul încă unei ineficiente telegondole şi al unei pârtii de schi, este “cel mai bun, cel mai eficace şi mai performant guvern al României din ultimii 20 de ani, chiar şi din Europa”. Ce să mai zici?! Cu “performanţa” asta am ajuns ultima ţară din UE, cu “eficienţa” lui Boc, jumătate dacă nu şi mai bine din populaţie trăieşte într-o mizerie cruntă.

Preşedintele unui mare concern austriac tocmai a declarat că în România se aplică - fără a avea datorii suverane semnificative - măsuri de o austeritate inimaginabilă în Austria, Germania sau Franţa, ale căror guverne, după Udrea, n-au performanţele Cabinetului Boc. Alţi economişti previn că 2012 va fi un an foarte greu pentru România. Însăşi Angela Merkel afirma că sacrificiile românilor au ajuns la o cotă de nesuportat de o populaţie mult prea săracă. Apropo. În Italia