Gheorghi Gospodinov (n. 1968), scriitor bulgar, este redactor-şef al hebdomadarului „Literaturen vestnik”, consilier editorial al Editurii Janet 45 şi predă la Noua Universitate Bulgară şi la Institutul de Literatură din Sofia. Publică poezie, dramaturgie, critică literară şi scenarii de scurt-metraj. Un roman natural (1999), primul său roman, a cunoscut un consistent succes internaţional, fiind tradus în nouăsprezece limbi.

În seara aceasta ai afirmat că preferi ca ceea ce scrii să nu fie citit printr-o grilă politică. De ce?

Cînd am spus politică, mă gîndeam la sensul rău al cuvîntului: ceva mare, ceva abstract. Eu vreau să amestec politicul cu personalul. Pentru mine e important cum politicul schimbă vieţi individuale. Mă consider un scriitor politic în sensul că mă interesează impactul pe care politicul îl are asupra poveştilor personale. Am desfăşurat în Bulgaria, împreună cu un grup de prieteni, două proiecte ce au constat în colectarea unui număr de poveşti personale despre regimul socialist. Cînd am publicat aceste cărţi, multă lume n-a fost de acord cu ideea, spunînd că vorbim despre chestiuni minore, care nu reprezintă faţa adevărată a comunismului. Eu cred însă că traumele reale sînt cele individuale.

Comunismul este şi azi o temă culturală centrală în Bulgaria?

Comunismul n-a fost niciodată o temă culturală în Bulgaria. La începutul anilor ’90, s-a spus că e cazul să trecem peste ce-a fost, ceea ce pentru mine a reprezentat o greşeală. Acum, generaţia tînără concepe comunismul ca pe un stil de viaţă, cum ar fi stilul pop al anilor ’60 sau ’70, iar literatura bulgară poartă o parte din vină pentru această situaţie. Acum, după douăzeci de ani, am început să scriem despre această temă altfel, concentrîndune asupra trăirilor personale. Abia acum a devenit comunismul o temă centrală în literatura bulgară, dar am ratat