Se poate spune ca noua echipa a Stelei s-a nascut in Cipru, pe insula unde s-a instrainat de israelianul Levy. Steaua s-a despartit atunci de crispare, renuntand la teama in favoare curajului, inlocuind organizarea absurda a haosului cu spectacolul pentru rezultat si fortand norocul in ciuda nesansei. Egalul abtinut atunci de AEK Larnaca in fata Stelei l-a obligat pe contestatul patron sa faca cea mai inspirata schimbare de cand a preluat echipa. Nu vreau sa spun ca Stan ar fi vreun Messia ci doar ca, stapanind in amanunt stilul de joc asteptat de suporteri si cunoscand toate detaliile exprimarii agresive si spectaculoase pe teren, antrenorul stelist a atras publicul catre stadion iar jucatorii spre performanta.

Larnaca a oferit romanilor o sansa de care, dupa dezastrul de la Haifa, se parea ca stelistii nu vor profita. A venit apoi succesul de la Bucuresti in fata acelorasi israelieni si ros-albastrii incepeau sa-si hraneasca norocul de care se vorbeste astazi cu bucati de ambrosie din palma Afroditei. Cipriotii le-au pus piedica celor de la Maccabi in penultima etapa, oferind Stelei, in ciuda infrangerii suferite in Germania, culoarul de care avea nevoie.

Uneori cu tremur in glas, alteori cu lacrimi in ochi, Ilie Stan s-a aparat de contestatari si a atacat urmatoarea partida. A marait, aratandu-si coltii cand, unii, profitand de rezultatele mai putin reusite, au incercat sa-l loveasca, castigand apoi partidele decisive. Victoria Stelei este mai presus de toate victoria lui Stan.

Incurajati de ultimele evolutii si de un stadion cum n-a mai fost, stelistii au primit replica celor ce i-au trezit la viata. Steaua si-a privit talismanul de aproape, zdrobindu-l. De acum nu mai avea nevoie de el. Lui Nikolic, artizanul victoriei, nu-i mai trebuie acest talisman, caci a lasat in urma atat grupa, cat si pe Afrodita, pornind de acum in cautarea alto