Zilele Filmului Polonez, desfășurate la București (Cinema Scala și Muzeul Țăranului Român) și Chișinău (cinematograful Gaudeamus) între 24 noiembrie și 4 decembrie, au prezentat publicului românesc și basarabean șapte dintre cele mai importante producții poloneze ale anului 2010. Evenimentul, organizat de Institutul Polonez București în colaborare cu Ambasada Republicii Polone la Chișinău și cu sprijinul Institutului Polonez de Artă Cinematografică, a reflectat astfel cele mai noi tendințe din filmele produse în țara lui Wajda, Kieslowski sau Zanussi.

Veneția (Wenecja) al lui Jan Jakub Kolski (considerat inițiatorul „realismului magic“ în cinematograful polonez) este un film de maturizare (erotică și psihică, ultima cu consecințe dramatice), care începe cu cîteva luni înainte de invadarea Poloniei de către Germania și se încheie, cu un post-scriptum artificios, la finalul conflagrației mondiale. Protagonistul, Marek, e un băiat care visează să ajungă la Veneția împreună cu fratele și părinții săi, dar nu poate să-și vadă visul cu ochii din pricina izbucnirii războiului (o cauză secundară fiind și faptul că mama sa este adulteră); totuși, în pivnița conacului mătușii sale, alături de rude, prieteni și vecini, el își construiește propriul simulacru de Veneție, în care încearcă să se refugieze de urgia din lumea exterioară. O producție inspirată de o proză a lui Wlodzimierz Odojewski, cu un buget considerabil (efectele speciale sînt impresionante pentru un film european) și cu atmosferă de dramă rusească, în pofida notelor antisovietice (după Katyn al lui Wajda, asasinarea mișelească a tatălui Zuziei de către un reprezentant al Armatei Roșii poate fi expediată într-un cadru scurt, fără a mai fi nevoie de vreo detaliere), Veneția are și scurte incursiuni în fantastic (percutante – în cazul lui Marek, ridicole – în cazul lui Naumek), și tulburătoare secvențe