cineva a spus despre lucruri

că au porniri şi temeri şi spaime

trăsnetul când ar cădea pe locurile joase

atunci poezia tremurând între oameni

ar avea aromele morţii

astfel gândi în ziua aceea

şi-n zilele ce au urmat

poetul

care povestea tuturor că

intrând el odată cu un sac gol aruncat peste umăr

să adune pietrele din cimitir

şi să clădească din ele o casă pe nori

cu grădini largi în jurul ei

în mâna sa bolovanii miorlăiau

ca pisoii pe acoperişuri

din ochii lui se înălţă

urletul câinelui

şi ca o aripă neagră

o tăcere de diamant

cineva a spus despre lucruri

că au porniri şi temeri şi spaime

trăsnetul când ar cădea pe locurile joase

atunci poezia tremurând între oameni

ar avea aromele morţii

astfel gândi în ziua aceea

şi-n zilele ce au urmat

poetul

care povestea tuturor că

intrând el odată cu un sac gol aruncat peste umăr

să adune pietrele din cimitir

şi să clădească din ele o casă pe nori

cu grădini largi în jurul ei

în mâna sa bolovanii miorlăiau

ca pisoii pe acoperişuri

din ochii lui se înălţă

urletul câinelui

şi ca o aripă neagră

o tăcere de diamant