Stânga stângii
Ne-am mai referit la gruparea de stânga „Critic/Atac”. Ea a publicat de curând la Editura Cartier o culegere de texte programatice, într-un fel ca replică la două cărţi similare consacrate gândirii liberale apărute la Humanitas. În revista 22 de săptămâna trecută, Andrei Cornea îi face celei dintâi o recenzie oarecum binevoitoare, nepolemică, insistând îndeosebi pe eventualul rol politic direct al membrilor grupării. Discuţia cu privire la programul lor, Andrei Cornea o amână. Autorul comentariului afirmă că, în principiu, existenţa unei ideologii consistente de stânga în România e un lucru binevenit. Deocamdată problema lui este legată de raporturile celor de la „Critic/Atac” cu partidul lui Victor Ponta: conform spuselor lui Vasile Ernu, citate de Andrei Cornea, el şi tovarăşii lui nu se recunosc în doctrina PSD, care ar fi liberală. Fapt cu totul şi cu totul firesc, dacă avem în vedere că Alex Cistelecan şi compania sunt de extremă stângă şi, nu o dată, maoişti convinşi de tezele pro Revoluţie culturală ale unor Badiou, Zizek şi alţii ejusdem farinae. Avem noi, românii, noroc de extreme!
Cine plăteşte?
De multă vreme scrie Andrei Pippidi, la rubrica lui „SOS Bucureşti” din DILEMA VECHE, despre iresponsabilitatea autorităţilor care aprobă, într-o veselie, dărâmarea unor clădiri cu valoare istorică din puţinele rămase în picioare în Capitală. În numărul din 1-7 decembrie, intitulat cuvenit „O ruşine”, e vorba despre dărâmarea casei marelui lingvist şi editor Alexandru Rosetti (1895- 1990) de pe strada Dionisie Lupu nr.56. Zona e una protejată. Andrei Pippidi a mai semnalat pericolul ca un întreg front de clădiri vechi de pe stradă să dispară spre a face loc unor blocuri impersonale. El a scris, el a citit! Am citit şi noi, care îi urmărim rubrica. Se pare însă că funcţionarii de resort de la Primări
