Deciziile Consiliului European din 9 decembrie au provocat in capitalele majoritatii statelor-natiune europene dezbateri politice serioase, centrate exact pe marea problema care se "ascunde" in spatele crizei economice si financiare: suveranitatea. La Bucuresti, ca de obicei, discutiile intre politicieni au luat-o pe aratura la doar cateva ore de la incheierea Summit-ului UE.
Clasa politica romaneasca isi arata, cu fiecare noua ocazie care apare impotriva vointei ei, inadecvarea funciara la agenda europeana si internationala. Cauzele principale isi au radacinile si isi extrag seva din regimul comunist impus de baionetele URSS dar si - la fel de important - din "originalitatea" romaneasca a iesirii din respectivul regim, intre 1989-1991.
La Paris, Londra, Berlin, Roma, Madrid, Varsovia, Budapesta etc. se vorbeste zilele acestea, pe diferite tonalitati, de cedarea de suveranitate catre institutiile europene din Bruxelles, Strasbourg sau Frankfurt. La Bucuresti, temele de discutie sunt altele: meseriile "de baza" ale Presedintelui si liderului opozitiei, alegerile anticipate, legitimitatea Parlamentului, un eventual Guvern de "tehnocrati", formatul consultarilor de la Cotroceni, nunta Robertei Anastase si asa mai departe.
Ar fi insa gresit sa punem aceasta situatie exclusiv pe seama prostiei sau provincialismului. Spre deosebire de alte tari, la noi acestea dau insa tonul dezbaterii publice pentru ca exista si o cauza specifica: politicienii romani n-au niciun interes de a face tapaj pe tema cedarii de suveranitate catre Bruxelles, pentru ca sunt beneficiarii uriasei uzurpari de suveranitate care a avut loc in 1989-1991. Iar intrarea in polemica pe acest subiect i-ar expune loviturilor unor institutii si grupuri de interese externe care au cu totul alte "posibilitati operationale" decat populatia Romaniei.
De fapt, uzurpar
