Adrian Ionaşcu este nevăzător, dar hărnicia, optimismul şi caracterul de luptător i-au adus succesul. Are cabinet propriu, a refuzat contracte de muncă tentante în Dubai şi insula Martinica. Iubeşte muzica şi cântă la acordeon şi la orgă „pe pipăite".
Surprinzător pentru o persoană cu un handicap, gălăţeanul în vârstă de 40 de ani este o persoană optimistă, care oferă o veritabilă lecţie de supravieţuire într-un mediu social deloc prietenos, mai ales cu cei aflaţi în situaţia sa.
Spre deosebire de ceilalţi membri ai filialei locale a Asociaţiei Nevăzătorilor din Galaţi, Adrian nu s-a resemnat acceptând ca pe o fatalitate atitudinea de respingere a angajatorilor care nu vor să aibă salariaţi cu handicap.
În urmă cu şase ani, el şi-a luat soarta în mâini şi a înfiinţat propriul cabinet de masaj, iar astăzi a ajuns masorul preferat al protipendadei gălăţene şi se consideră un om împlinit.
O idee inspirată
A absolvit Şcoala specială pentru nevăzători, la Bucureşti, în 1990 şi apoi a urmat cursuri de masaj.
„La şcoală, am învăţat să confecţionez ambalaje din carton şi mături, meşteşuguri considerate potrivite pentru nevăzători. Eu însă am avut inspiraţia să cer să învăţ şi masaj", spune Adrian.
Reîntors la Galaţi, tânărul nevăzător a fost angajat la Cooperativa „Voinţa Handicapaţilor", ca şi confecţioner de ambalaje.
„Pe vremea aceea, imediat după Revoluţie, exista încă un sistem de integrare şi protecţie a nevăzătorilor. N-o să mă credeţi, dar salariul meu a fost de la bun început cât al unui inginer din combinat (siderurgic n.red.) şi asta pentru că doar cooperativele care lucrau cu nevăzători puteau confecţiona ambalaje din carton.
Apoi însă a dispărut monopolul şi s-a terminat", afirmă nevăzătorul.
"Propriul său patron"
Adrian Ionaşcu nu s-a mulţumi
