- "Formula AS" va indeamna si anul asta, sa pastrati spiritul traditional al Craciunului. Amintirile pe care le publicam dovedesc ca avem dreptate -
MONICA PILLAT
"Sfarsitul copilariei"
In apropierea Craciunului, ma cuprind imaginile din alte timpuri ale acestei Sfinte Sarbatori, pe care o petreceam alaturi de cei dragi ai mei, dusi astazi de pe lume. Cand pun globuri si beteala pe ramurile bradului, pe mana mea se aseaza mana mamei, impodobind pomul, casa se umple aievea de mirosul cozonacilor facuti si inchinati de bunica mea, aud ca prin vis glasul tatei, din copilarie, intrebandu-ma cu un zambet de taina ce as vrea sa imi aduca Mosul. Apoi, in seara de Ajun, cand se aprind lumanarile si se canta colindele, in ele coboara vocile tremurate ale parintilor si ale prietenilor nostri de demult, vestind minunea de pe cale. Stralucirea stelei calauzitoare strabate amintirile de o viata, luminandu-le rostul si preschimbandu-le in pasi ai sufletului, care pleaca spre locul Nasterii Domnului. In curand, lumea nu va mai fi singura, in curand vom fi vegheati si ocrotiti de bunul Dumnezeu, intrupat in Pruncul Iisus.
Daca amintirile vin sa ne tina de cald, sa ne dea putere si credinta ca nimic din ce-am trait nu s-a pierdut, cu atat mai trainic este darul care ni se pregateste de peste doua mii de ani, de Craciun.
Din toate serile de Ajun petrecute pana acum, trei mi-au ramas de neuitat. Aveam trei sau patru ani, cand m-am intalnit prima oara cu Mos Craciun, in casa prietenilor parintilor mei, doctorii Nicolae si Marga Radian. Impreuna cu mai multi copii, l-am asteptat cu inimile batand de bucurie si de frica. Sosise pe horn, si cand am intrat cu totii in camera cea mare, Mosul ne astepta intr-un jilt, langa bradul sclipind de podoabe. Ne-a chemat unul cate unul. Din intrebarile pe care ni le punea pe soptite, simteam ca Mosul stia totul de
