Camelia Andrei şi-a pierdut sora în ziua de 17 decembrie 1989, în ceea ce a rămas ca "măcelul de la Podul Decebal" din Timişoara. Maria Andrei avea 25 de ani şi era mama unui copil de 6 ani. Cadavrul ei a fost unul dintre cele 43 care au ajuns la crematoriul "Cenuşa" din Bucureşti.
Timişoreanca Maria Andrei a fost o luptătoare împotriva comuniştilor şi o rebelă, aşa cum o descrie sora ei. Dorinţa ei a fost să fugă peste graniţă.
Sâmbătă, 16 decembrie 1989, cele două surori au participat la o aniversare a unui prieten. "Eu am plecat acasă la ora 1 noaptea. A doua zi, după prânz, ea a plecat un prieten. Au auzit ce se întâmplă în oraş. Abia aşteptau să meargă şi ei la manifestaţie", povesteşte Camelia Andrei. A doua zi, Camelia a ieşit pe stradă alături de un vecin, Neluţu. Acesta a fost împuşcat în picior, însă a reuşit să ajungă acasă. "Mimi", cum îi spuneau Mariei cunoscuţii, a fost împuşcată în cap, în apropiere de Podul "Decebal". Ea nu a mai ajuns acasă. Cadavrul Mariei Andrei s-a aflat printre cele 43 care au fost furate din Spitalul Judeţean şi au fost transportate la Crematoriul "Cenuşa" din Bucureşti. Cenuşa lor a fost aruncată într-o gură de canal în localitatea ilfoveană Popeşti Leordeni.
"Am umblat peste tot. De la spitale la miliţie, penitenciar şi procuratură. Nu existau niciunde liste. Pur şi simplu au dispărut. Eu speram că mai trăieşte, până în momentul în care a venit certificatul de deces", a mai spus Camelia. Certificatul de deces a sosit pe 4 ianuarie 1990.
"Bătaia de joc continuă şi acum cu scandalul legat de banii pe care îi primesc revoluţionarii. Pe mine cel mai mult mă doare indiferenţa cu care suntem trataţi de românii pentru care sora mea şi alţii au murit atunci. Ca să nu mai vorbim de autorităţi. Vinovaţii nu sunt de găsit, cu toate că probe există. Şi anchetele care s-au făcut au fost o bătai
