Luni seara, în clădirea din Valea Screzii care avea să se facă scrum peste doar câteva ore, era întrecere de glasuri limpezi, mai ceva ca la Vocea României. Copiii cântau, iar Cristi, cel care dirijează corul, îi alegea pe cei mai buni, care să plece cu colindul la Bucureşti şi să urce, duminică seară, pe scena Sălii Rapsodia, la invitaţia lui Dan Puric. Mai e nevoie de un singur copil, iar Alexandru, a cărui poveste aţi citit-o ieri, şi o fetiţă blondă sunt la baraj. Băiatul are ochii în lacrimi, iar fata stă demnă, neclintită ca o mică regină, în aşteptarea verdictului. E ales Alexandru, iar fetiţa se întoarce încet cu spatele, îşi pune mâinile pe spătar şi capul pe mâini. Plânge.

A încetat să îşi mai aştepte mama

Îi place muzica, dar punctul ei forte este desenul. În special veveriţele îi ies foarte bine şi dacă îi arăţi una cât de mică, desenată pe un colţ de carte, poate să ţi-o facă pe o foaie în mărime naturală. Ne arată caietul ei de desene, cu grădini, copaci şi sori, în culori tari. Pe o pagină este un experiment: un animal ciudat, la malul mării, jumătate focă, jumătate delfin.

O cheamă Andra, are 10 ani şi locuieşte la Valea Screzii de când s-a născut. În primii trei ani, a stat împreună cu mama ei. Apoi mama s-a hotărât să-şi vadă de viaţă şi a plecat. Andra a rămas şi de şapte ani nu mai ştie nimic de mama sa. Nu-şi mai aminteşte nici măcar cum arată.

Vorbeşte însă despre cât de frumoasă şi bună e învăţătoarea ei, care are o fetiţă. Se joacă cu ea ca şi când ar fi sora ei. "Are un căţel, pechinez, foarte frumos. Când merg în vizită, ma joc cu el", spune fetiţa, care a luat până acum doar bine şi foarte bine la şcoală. Ei uneia, îi plac însă la nebunie pisicile şi de când se ştie a avut grijă de câte una. Acum o are pe Miţi, o aduce în camera ei de câte ori poate şi îi dă de mâncare sub calorifer. "Doamnele mă ceartă