Timid sau obraznic, disciplinat sau haotic, tradiţionalist sau rebel? Identitatea lui Woody Allen, regizor, actor, scenarist, dramaturg, muzician şi scriitor, rămâne indecisă între extreme. „Sunt fan Woody Allen“ este o expresie care a intrat de multă vreme în conversaţiile de zi cu zi.

Ea e prezentă atât în dialogurile faţă în faţă, cât şi în mediul virtual, cel puţin în Europa şi în SUA. Admiratorii cineastului american sunt nenumăraţi şi, majoritatea, cu state vechi. Îi ştiu filmele aproape pe de rost şi citează din replicile savuroase cu care s-au delectat, unii i-au văzut şi piesele de teatru jucate pe Broadway, iar norocoşii l-au zărit la festivaluri de cinema sau l-au ascultat cântând la clarinet într-un club din Manhattan.

Totuşi, deşi este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti din ultima jumătate de secol, unul dintre cei care nu par niciodată în pană de inspiraţie şi merg pe un drum sigur, Woody Allen rămâne o personalitate nedezvăluită. Identitatea lui se conturează şi se disimulează, de ani buni, între filmografie şi biografie. În 1993, după ce terminase treaba la volumul „Woody Allen about Woody Allen"/ „Woody Allen despre Woody Allen", publicat iniţial în Suedia, editorul Stig Björkman scria în prefaţă: „Woody Allen, aşa cum l-am cunoscut lucrând la această carte, nu prea seamănă cu persoana cu care ne-am obişnuit de pe ecran, lup singuratic şi nevrotic incurabil, personaj în suferinţă, care-şi plânge de milă, înfruntând lipsuri pe care pare să le dezvăluie masochist: ipohondrie, egocentrism, nehotărâre şi alte fobii, mai mult sau mai puţin definibile. Am descoperit, în schimb, un om sârguincios, disciplinat şi hotărât, un artist serios şi conştient, cu pretenţii mari de la el însuşi, care refuză orice compromis când vine vorba despre arta şi despre opiniile lui. Viaţa lui personală se desfăşoară în spatele unui scut de apărare, iar cea ofic