Iisus se ascunde in Bucuresti. Precum raporteaza pescarusii, acesta a luat-o pe scurtatura pentru a isi sarbatori ziua de nastere in Romania. Au avut intaietate la o spovedanie. Acestia comenteaza cu discretie: “Este exact asa cum ne-am imaginat!”
Desi avand reputatia de “foarte scump la vedere” , Dansul ne cheama inspre El in momentul interactiunii, ca doar suntem toti copiii Lui. Oamenii acum sunt multi, Domnul Iisus nu mai crede in puterea maselor asa ca se deplaseaza fara prea multa valva. A auzit ca romanii fac cumetrii pe cinste. Consumator de licori si bucate alese, aminteste de Cina Cea De Taina pe care a luat-o cu Brancusi la Masa Tacerii. Are si umor.
Precum pescarusii, ne convingem de popularitatea Lui. Stiind ca vremea si vremurile – ofteaza – pot deveni potrivnice, si-a adus puloverul de lana, “…mostenire de familie”(rade printre mustati si barba). Ne pierdem cu vorba timp de 3 autobuze, semn ca nu se grabeste. Aflam ca a auzit lucuri bune despre Bucuresti, suntem buni cu aproapele nostru, avem fete frumoase.
Inca degajat, ne-a aratat pronia divina cu o prezenta casual. Declara ca orasul pare interesant, doar ca poate ne-am plictisit noi sa il privim, ca asa-i orice loc de bastina. “Pana si in Eden avem lipsa de rabdare. Dar avem Internet.” Un personaj vesnic surprinzator, dar de incredere, ne-a facut sa intelegem ca Doamne Ajuta.
Long time, no see. Imi permit umorul cred. E semn ca tot cred in ceva, daca stiu atat de multe despre ea.
Improvizatie a trei oameni, ca tuturor ne place treiul despre credinta, imagine si cuvinte. Ne coplesesc de multe ori, dar nu-i nimic rau in asta. Poate nu ii putem da forma, dar fiecare are dreptul la sugestii.
*cu prietenii Bogdan Catargiu cu poze, Popa Daniel – chiar asa –
