Două „grădini“ – una amenajată de mâna omului, alta, de natură – îi atrag în zona Jiboului pe turişti din toate colţurile lumii. La 10 kilometri de orăşelul sălăjan Jibou, într-un peisaj de vis, se întinde, pe trei hectare, Grădina Zmeilor. „Zmeul şi Zmeoaica" şi „Acul Cleopatrei" sunt doar două dintre stâncile care dau viaţă ineditei „grădini". Din pământ răsar stânci cu forme ciudate, înalte şi de 10 metri. În jurul stâncilor s-au ţesut, din bătrâni, legende care mai de care mai stranii şi mai interesante. Le ştie cel mai bine profesorul Alexandru Moşuţ (63 de ani), care le studiază din 1975, an în care s-a mutat la Gâlgău Almaşului, sat de care aparţine şi rezervaţia naturală Grădina Zmeilor.

„Este o zonă ciudată, cu roci sedimentare, predispuse la eroziune. Ploaia şi vântul le modelează permanent, stâncile schimbându-şi forma şi dimensiunile de la un an la altul. Unele stânci dispar, altele apar", explică profesorul. Zona în care se găsesc în jur de 40 de stânci mari şi alte peste 100 de stânci de dimensiuni mai mici a fost denumită Grădina Zmeilor de către câţiva profesori de geologie care au studiat-o. „Când am venit eu aici, deja se numea aşa. Denumirea are oricum legătură şi cu una dintre multele legende ţesute în jurul acestor formaţiuni. Unii creează legende chiar şi în jurul unei pietre. Noi avem în jur de 150 de stânci aici, pe suprafaţa de trei hectare, e normal să avem mai multe legende", spune profesorul.

Stânci sfărâmate de uriaşi

Bătrânii satului îşi amintesc poveşti fabuloase, cu uriaşi care trăiau pe aceste meleaguri, care puteau sfărâma stâncile sau le puteau muta dintr-un loc în altul. „Pe lângă uriaşi existau şi zmei. Doi dintre aceştia au prins viaţă prin grupul de stânci din grădină care se numeşte «Zmeul şi Zmeoaica»", spune Alexandru Moşuţ. Legenda unei stânci

O altă legendă se leagă de „Fa