Ştefan Bosie, care apare în diverse registre şi cărţi vechi ca medic veterinar din Craiova, vorbea, demult, despre demolarea vechii clădiri a primăriei oraşului

Amintindu-şi de moştenirea genetică a daco-romanilor, dar şi de vremurile năvălirilor, Ștefan Bosie afirma că „păstrăm o înclinaţie atavică pentru lucruri care ies cu totul din domeniul armoniei şi al construcţiei. Şi azi mai dăinuiesc în amintirea noastră zilele răsboiului, când mintea omului se frământă să găsească mijloacele cele mai iscusite pentru a face suportabilă o viaţă chinuită şi săracă. Ce nu făcea şi primea omul atunci?! Şi totuşi, în nevoia aceia stringentă, în goana pe care o ducea toată lumea dupe necesariile vieţei, ce val de ruină, ce psihoză a jafului şi a distrugerei! Treceau Ruşii, pustiind şi arzând totul în cale, veneau Românii să împle golurile, şi ruina continua mai departe. Doar necesităţile militare şi respectul de comandă cât mai erau în stare de a pune la contribuţie valorile. Încolo jaf şi ruină“.

„Noi însă dormim cu tricolorul supt cap“

Dându-şi seama că a ocolit uşor subiectul, autorul nostru îşi reaminteşte scopul scrierilor lui. „Nu mai văzusem Craiova din 1916. Reîntors de curând de la armată, am găsit intacte vechile obiceiuri de primitivă gospodărie, plus predilecţii, din ce în ce mai accentuate, pentru lustru şi bani. Pe cei bogaţi îi regăsesc mai bogaţi, iar nevoiaşi cari învârteau mici afaceri pe poliţe deschise la bănci, îi regăsesc bogaţi şi radioşi ca învingătorii la porţile cetăţei. Nu-i supărare: astea sunt consecinţele de pretutindeni ale zeului Marte. Numai cât răsboiul nu aduce numai rele. Contactul cu alte popoare, cu gospodăria şi civilizaţia lor, experienţele profesionale, toată acea şcoală mare pe care o face ori cine e chemat a îndeplini un rol în societate, trebuie să ne dea cât de cât şi o învăţătură. Aşa s’ar crede, şi aş