Săptămâna aceasta, şeful statului a vorbit mai mult decât în oricare alta explicând ce măsuri grozave au mai pregătit liderii UE, într-o nouă tentativă de evitare a crizei datoriilor de stat. Dar nici n-a apucat să-şi termine expunerea, că liderii partidelor de opoziţie au şi bagatelizat-o, ba chiar au criticat planul UE de salvare a monedei unice. Probabil au un plan mai bun decât cei de la Bruxelles.

Sub ameninţarea celor trei agenţii americane de rating, care par să se ocupe exclusiv de spaţiul non-american, ţările UE au decis să reimpună respectarea cu stricteţe a unor parametri economici - prevăzuţi de altfel în acordurile asumate de toţi membrii, dar toleraţi cu multă generozitate chiar şi azi, la patru ani de la primele semne ale crizei. Primul dintre aceştia - deficitul anual de 0,5%, în locul nivelului generos de 3%. Pentru România, asta ar însemna în bani cam cât o autostradă de-a noastră, nici prea ieftină, nici foarte scumpă, cum se negociase iniţial nu se ştie de către cine. După ce se va termina de strâns cureaua la nivelul fiecărui membru UE - pentru că fiecare trebuie acum să adopte rapid aceste ultime măsuri în Parlament - "scăparea" peste 0,5% va putea duce fără multă tevatură la excluderea "vinovatului" din rândurile UE.

Preşedintele a râs mai mult ca de obicei la prezentarea în faţa jurnaliştilor a programului comunitar de austeritate, semn că "nenorocirea" pare să fi venit la ţanc pentru mai multe proiecte care intraseră în aşteptare. Primul şi cel mai simplu de depăşit a fost austerul buget de stat pe anul viitor. În aceeaşi zi (joi), Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament pentru comasarea tuturor alegerilor de la anul într-o singură zi, dar şi pentru numirile de la Curtea Supremă.

Ultima bătălie se va da pentru schimbarea Constituţiei, visul preşedintelui încă din primul său mandat. Dar, dacă tot se modifică legea fu