Daca retragerea lui Andrei Plesu din corpul editorialistilor de la Adevarul ar fi fost provocata de motive strict personale, nu cred ca ar fi fost ceva de comentat. Ar fi fost vorba strict despre optiunea domniei sale si despre regretul cititorilor.

Dar retragerea domnului Plesu este cu mult mai mult decat atat. Ea este simptomatica nu numai pentru soarta elitelor in Romania, ci si pentru soarta oamenilor de bun simt, cu buna educatie, cu umor si sensibilitate in ziua de astazi.

"Sunt obosit. Am practicat, de cand ma stiu, scrisul ca pe un act de comunicare, ca pe un mod de a oferi ceva - "rambursabil" - unui potential partener de dialog. Or, de la o vreme, scrisul a devenit, din ce in ce mai apasat, o specie a razboiului. A scrie e a iesi la bataie. Imi e tot mai clar ca ma misc intr-o lume straina, pentru care nu sunt pregatit si pe care nu pot si nu vreau sa o asum.

(...) Imi trebuie o pauza. Si vreau sa ofer o pauza si altora. Forumistilor mei, de pilda, care, cu exceptia unei minoritati de condeie cuviincioase, se intrec, saptamana de saptamana, sa ma tavaleasca prin micile lor nevroze si frustrari, sa ma ingroape in obscenitati, agramatisme, amenintari, invitatii la spanzuratoare si cimitir. Sper ca absenta mea din gazeta va contribui, cat de cat, la insanatosirea lor sufleteasca.

O pauza vreau sa ofer si cititorilor, sau unor publicisti harnici, care ma cearta ca nu scriu despre ce vor ei, ca nu gandesc ca ei, ca ma bag in toate, ca nu ma bag in nimic, ca sunt "omul lui Patriciu", sau, dimpotriva, "intelectualul lui Basescu", ca ma vand pe bani grei si privilegii cosmice, ca sunt cripto-comunist, tigan, homosexual, securist, ca public in afara tarii nu din 1991 si la solicitarea unor edituri straine, ci de-alaltaieri, de cand ma sustine Patapievici, ca doua memorii catre Ceausescu in care ceream - in penibilul li