Calificarea echipei Steaua in primavara europeana nu poate fi considerata o performanta, dupa chinurile din meciurile cu Maccabi si Larnaka. Ne-am fi dorit ca in anul in care finala se disputa la Bucuresti, fotbalul romanesc sa fie mai bine reprezentat in primavara Ligii Europa. Pina la urma, a ramas doar Steaua sa se bata cu cei mari ai competitiei, dar putea fi si mai rau. Cine si-ar fi inchipuit ca aceasta echipa, macinata de adrenalina unui patron imposibil, sa mai scoata ceva din grupa J a competitiei, dupa macelul de la Haifa, atunci cind a fost invinsa cu 0-5 de Maccabi? Steaua a revenit, dupa un moment si mai penibil, cind a fost condusa pe Arena Nationala, cu 0-2 de catre aceeasi echipa Maccabi, reprezentanta unui fotbal care te taxeaza aspru atunci cind nu ii acorzi atentia cuvenita. Sa mai amintim si de istoria Rapidului, invinsa si ea, tot acasa, de Hapoel Tel-Aviv? Sau de ultimele esecuri in serie ale nationalei in fata Israelului? Cu toate acestea, Steaua a reusit sa cistige si meciul pe viata si pe moarte cu AEK Larnaka, cu frica unei surprize neplacute venite de la Schalke, tot din Israel. Personal, nu am crezut nici o secunda ca solida echipa germana poate pierde la Haifa, chiar daca s-ar duce acolo cu rezervele rezervelor. Ceea ce se intimpla deseori chiar cu echipe puternice, din Spania, Italia sau Franta, nu este compatibil cu seriozitatea fotbalului german. Greutatea mare a calificarii a stat tot in curtea lui Gigi Becali, dar mai ales in mina lui Ilie Stan, care a tratat cu indiferenta mesajele becaliene si a mers cum a simtit el, chiar cu riscul demiterii. In special cerbicia sa in privinta lui Rusescu si Nikolic a dat roade si gura bogata a patronului a amutit. De fericire! Steaua s-a calificat in 16-imile Ligii Europa, dar amaraciunea persista. Si amaraciunea provine, in primul rind, tot de la Steaua, fiindca daca fotbalul romanesc a ajuns sa