„Baladă tristă de trompetă“, cel mai recent film al regizorului Alex de la Iglesia, reprezintă una dintre cele mai originale răfuieli cu franchismul din cinematografia spaniolă.

Aparent, regizorul spaniol Alex de la Iglesia („Ziua Bestiei", „Perdita Durango", „O crimă perfectă") realizează o poveste de gen, sângeroasă şi sexuală, ducând tema triunghiului amoros la un paroxism care frizează demenţa. Debutul poveştii, însă, plasat în timpul Războiului Civil spaniol, precum şi imaginile de arhivă care ilustrează genericul, ancorează filmul în istorie şi ne sugerează că avem de-a face cu mai mult.

Ne aflăm în 1937, punctul de vârf al Războiului Civil spaniol. Membrii unui circ sunt recrutaţi cu forţa de către armata republicană. Din momentul în care unul dintre clovni masacrează de unul singur, înarmat doar cu o macetă, un întreg pluton de fascişti, este clar că dezideratele de realitate şi de realism cinematografic au fost suspendate de către scenaristul-regizor Alex de la Iglesia, în favoarea unei irealităţi mai profunde şi mai ofertante estetic.

Imaginile de pe generic mixează fotografii reale din timpul războiului şi din timpul dictaturii lui Franco cu imagini ale monştrilor din cinematografia horror holly-woodiană (Frankenstein, vârcolaci etc.), oferind cheia corectă de lectură a filmului.

Un triunghi amoros

Secvenţele de arhivă, din timpul boomului economic al franchismului, fac treptat trecerea spre Madridul anului 1973, când e plasat tot restul filmului. Javier, fiul clovnului trist ucis de franchişti, se angajează, la rândul său, pe post de paiaţă „care încasează", la un circ ambulant.

Aici, se îndrăgosteşte de frumoasa acrobată Natalia, terorizată de amantul ei, Sergio, „clovnul vesel", un tip de o violenţă extremă. Este clar, din secvenţa viziunii în care Sergio pare a-l ucide pe tatăl lui Javier, care-l îndeamnă să se răzbu