Şi de ce. E vremea colindelor şi bradu-i cât casa. De scump. E vremea colindelor şi miroase. A brad din plastic în casele brăilenilor care, în decembrie 1989, îşi cărau porcul la oraş cu Dacia 1300 şi se gândeau la bananele coapte pe dulap.
E vremea colindelor şi o mie de brăileni nu mai mănâncă jumări pe pâine, ci borş chior de la cantina socială înfiinţată, într-o doară, după acel decembrie 1989. Copiii lor, cărora le semănau leit în acel decembrie 1989, au trecut de la cadoul lui Moş Crăciun la punga din plastic cu trei fructe şi-o napolitană, pomană de la Primărie. E vremea colindelor şi nu mai merg copiii din casă în casă să ceară colaci şi nuci, ci să-şi ia singuri DVD-uri, bijuterii, euro.
E vremea colindelor şi nu mai turuie gloanţele în Palatul Administrativ din Brăila. 47 dintre copiii din acel decembrie 1989 nu mai sunt să colinde. Alţi 128 au fost răniţi, iar „urmaşii" lor, fără acte, cei ce şi-au zis revoluţionari, mii peste noapte, s-au mutat în faţa aceluiaşi Palat Administrativ şi fac greva foamei. E vremea colindelor.
E vremea colindelor şi nu mai moare Ceauşescu la TV, mor pensionarii călcându-se în picioare la Casa de Sănătate pentru a-şi plăti dările, mor copiii în spitale fiindcă doctorii cei buni nu sunt de gardă, mor câinii mâncând porcii morţi ai lui Caruz. Mor oamenii de ciudă că n-au apucat promoţia la tigăi, mor unii de grija altora, mor de draci şi piticii că iar au fost daţi la ziar la capitolul „Aşa nu!".
E vremea colindelor şi decembrie 1989 e tot mai departe şi-i zăngănit de cătuşe pretutindeni, şi la CJ, şi la DSV, şi la urechile mai-marilor armatei române, care au devenit politicieni convinşi peste noapte, dar nu-i bai, că-i vremea colindelor!
