În volumul „I se spunea Machiavelli, Ştefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea“, ce va fi pus marţi, 20 decembrie, în vânzare împreună cu ziarul „Adevărul“, sunt dezlegate mari enigme ale „epocii Ceauşescu“.
Una dintre acuzaţiile aduse în „procesul Ceauşeştilor" a fost conturile lor din străinătate. Întrebat despre existenţa lor, Ştefan Andrei a fost categoric: „Eu am spus de la început şi susţin în continuare că Nicolae Ceauşescu nu a avut bani pe vreun cont al lui în străinătate. Nu concepea că va fi înlăturat de la putere în timpul vieţii lui".
Nu doar că Ştefan Andrei îl cunoştea mult prea bine pe Ceauşescu, dar prin prerogativele funcţiei sale de coordonator al comerţului exterior al României (1987-1989) ar fi ştiut, cu siguranţă, de alimentarea unui cont atât de important.
Bancă mondială cu arabii
S-a spus, de asemenea, că una dintre cauzele execuţiei Ceauşeştilor ţinea de răzbunarea cercurilor financiare internaţionale. Ceauşescu plănuia fondarea unei bănci mondiale, la Bucureşti, cu credite mici pentru ţările în curs de dezvoltare. O lovitură grea ar fi fost aceasta pentru marii bancheri. Întrebat cât adevăr se află în aceste ipoteze, Ştefan Andrei a relatat următoarele: „Când am fost în Kuweit, conducătorul Kuweitului i-a spus lui Ceauşescu: «Poate facem împreună o bancă». «Da, ar trebui să facem o bancă, a zis Ceauşescu, dar să fie o bancă mai altfel, să mai fie şi cu alţii, nu doar între România-Kuweit». Iar şeicul Kuweitului a promis că va aduce şi alte ţări arabe, inclusiv Arabia Saudită.
Ce-a mai discutat Ceauşescu în 1989, nu ştiu. Dar în Kuweit, atunci, Ceauşescu a spus: «Da, să facem una cu o dobândă foarte redusă, să fie numai pentru ţări în curs de dezvoltare şi să fie numai pentru dezvoltare, nu pentru consum». Iar şeicul a găsit foarte bună ideea aceasta de a veni în ajutorul ţărilor în curs de dezvoltare".
