În capitalism, a fi cineva înseamnă nu a fi, ci a avea.
Nenorocirea capitalismului de azi, inclusiv (dacă nu mai ales) a celui autohton, trebuie căutată în realitatea unei scări de valori având banul drept criteriu unic de apreciere a individului. Pe întinderea istoriei sale, omenirea a cunoscut epoci în care individul se bucura de preţuire în ochii celor din jur şi dacă era bun gânditor, bun credincios, ba chiar şi bun călăreţ. În capitalismul contemporan, individul străluceşte în plan social numai şi numai dacă are un cont baban în bancă. An de an se publică la noi un Top 300 al celor mai bogaţi oameni din România. De ce nu am publica, însoţit de acelaşi tam-tam mediatic, un Top 300 al intelectualilor?!
Am rezumat în câteva rânduri o teză a unei cărţi apărute anul trecut la Editura Corint sub titlul: „Iluzia -erou şi antierou în crizele economice".
Această denunţare a Puterii banului i-ar face pe cititori să creadă că autorul e un pensionar încărunţit între dâmburi de cărţi, supărat că junele vesele se dau în vânt după posesorii de SUV-uri şi nu după posesorii de permise la Biblioteca Academiei.
Ei bine, autorul cărţii despre care vorbim e un tânăr de 27 de ani (avea 26 când a tipărit cartea, în 2010), fiul unui cunoscut politician postdecembrist. Dacă ar fi făcut un accident de circulaţie cu jeepul din dotare, televiziunile i-ar fi zis pe loc beizadea.
Tânărul se numeşte Andrei Hrebenciuc, fiul lui Viorel Hrebenciuc, şi e cadru didactic la ASE, autor al unei teze de doctorat în domeniul economic. Cine dă cu ochii în librării de cartea lui Andrei Hrebenciuc are toate motivele s-o ia la fugă numai văzând-o: titlu abstract, făcut să te ia cu ameţeli dacă-l parcurgi până la capăt, copertă rece, neatrăgătoare, dar, mai ales, trimiterea la Criza de azi, subiect care, încăput pe mâna economiştilor, a devenit o sperietoare chiar şi pentr
