Mare umanist Vaclav Havel a murit duminică la vârsta de 75 de ani, din cauza unor complicaţii după o lungă perioadă de boală.
Vaclav Havel s-a născut la Praga, la 5 octombrie 1936, într-o familie de mici burghezi. Bunicul şi tatăl său au fost doi prosperi oameni de afaceri iar mama sa provenea dintr-o familie de diplomaţi. Din cauza ‘originii sociale’, nu i s-a permis să urmeze cursuri universitare.
După satisfacerea serviciului militar, a lucrat ca maşinist la Teatrul pe Balustradă, un teatru nonconformist din Praga, şi a studiat arta dramatică prin corespondenţă. Aici, a pus în scenă primele piese, ‘Petrecerea din grădină’ (1963) şi ‘Memorandumul’ (1965). În 1968, Havel era deja celebru şi cel mai influent scriitor din Cehoslovacia. În 1965, la o conferinţă a Uniunii Scriitorilor, îi apără pe scriitorii consideraţi de regimul comunist incomozi. Mai mult, Havel denunţă birocraţia existentă şi cere reforme de substanţă. Oponent al invaziei sovietice din 1968, devine unul dintre disidenţii regimului comunist din Cehoslovacia.
La 27 iunie 1968, redactează şi semnează ‘Manifestul celor 2000 de cuvinte’, adresat liderului comunist al ‘primăverii de la Praga’, Alexander Dubcek. În 1969, i se interzice să publice în Cehoslovacia. În 1978, scrie unul din cele mai influente eseuri, intitulat ‘Puterea celor slabi’. A urmat apoi Charta 77, o declaraţie bazată exclusiv pe drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Devine fondatorul Comitetului pentru apărarea celor acuzaţi pe nedrept.
În 1979, este arestat. Primeşte patru ani şi jumătate la închisoarea de maximă securitate la Hermanice. Este eliberat, în 1983, pe motiv de boală. În 1985, după o perioadă de refacere, îşi reia funcţia de purtător de cuvânt al Chartei 77. Este arestat la domiciliu în mai multe rânduri, ultima dată în perioada ianuarie-mai 1989. În acelaşi an, devine liderul F
