Cele mai bune prietene ale sportivilor s-au născut acum 137 de ani, din mîinile unui industriaş care făcea perdele. Azi, sînt incluse în Legile Jocului
Sam (în picioare, primul din dreapta), alături de echipierii de la Nottingham, în 1880.
Nu-i era frică dacă vor rămîne lipite de picior ori ba. Nici dacă vor fi comode, pe terenul ăla îmbibat cu apă. Se gîndea doar la ce vor spune coechipierii. Dar, oricum, nu mai putea schimba nimic. Şi le-a pus, a tras ciorapii peste ele şi…Cînd l-au văzut, au leşinat de rîs! “Sam, ce butuci ai! Ce naiba sînt alea?”, au apucat să-l întrebe în timp ce se ţineau de burtă. “Apărători, ticăloşilor, apărători!” Şi, pe Sfîntul Amfibalus, chiar asta erau!
Samuel Weller Widdowson îi zicea. Dar toţi îl ştiau de “Sam”. Un “sportsman” de vreo 23 de ani, tipul acela de om care are o slujbă frumuşică, dar care vine pe teren doar de plăcere, să verse nişte picături de transpiraţie alături de alţi gentlemeni. Ţinea o afacere cu dantelării. Se apucase de mic de cricket, însă îl părăsise pentru un nou microb: foot-ball-ul!
De pe vremea romanilor!
Citise despre ele. Prin Apulia, în sudul Italiei, se descoperiseră cele mai vechi apărători. Datau de pe undeva de la 550 înainte de Hristos. Logic, nu erau folosite decît în luptă, dar îl inspiraseră. Băieţii de la cricket le foloseau deja, însă erau mari, late şî înalte, cum să alergi cu ele după minge? A luat benzile acela din trestie de zahar şi le-a tăiat aşa, cam cît distanţa dintre călcîi şi genunchi. S-a uitat la ele! Sincer? N-arătau grozav, dar dacă privea şi crampoanele din oţel care-i găuriseră în ultimii cinci ani, de cînd se apucase de fotbal, fluierul picioarelor, brusc i se păreau cele mai sexy din lume. Le-a învelit într-un material chiar la fabrică, le-a pus trei benzi adezive şi şi-a tras ciorapii peste ele. Vă închipuiţi cum arăta Sam, fotbalistul d
