Doi soldați târâie o tânără pe caldarâm. Intervenția acestora au rupt hainele de pe ea. Un al treilea o lovește cu piciorul în stomacul dezgolit. E imaginea care face înconjorul lumii, suprinsă în timpul protestelor din Egipt. Încerc să –mi imaginez ce e în mintea acelor soldați și, în special al celui care lovește cu bocancul. Mi-e imposibil să găsesc vreo justificare.

Desigur, cei mai mulți dintre cei care au văzut imaginea surprinsă de fotoreporterul de la Reuters sunt șocați. Oripilați. Mă întreb însă câți dintre aceștia, aflați în locul acelui polițist ar acționa la fel. Din păcate, surprinzător de mulți. În minte îmi vin câteva comentarii de la un articol din această săptămână. Pe 12 decembrie, aproximativ 20 de activiști din Campania ”Salvați Roșia Montană!” s-au ”auto-denunțat”. S-au deplasat la sediul Ministerului Afacerilor Interne pentru a depune o scrisoare de protest legată de intervențiile jandarmilor la câteva dintre acțiunile din ultima lună. Nu mare mi-a fost mirarea să citesc comentarii care acuzau faptul că jandarmii ar fi trebuit să-i amendeze pe aceștia, pe motiv că nu au declarat manifestarea la Primăria. Într-o primă instanță, pur și simplu m-a pufnit râsul la absurdul ideii: să depui o declarație la Primărie pentru a putea merge să depui o scrisoare la Ministerul Afacerilor Interne!

Pentru că nu au fost lăsați să intre în sediul Ministerului, tinerii au rămas în așteptare în fața intrării. Motiv pentru același comentator să considere că jandarmii aveau dreptul să intervină pentru că activiștii ”ocupau trotuarul”. Într-o asemenea mentalitate bolnavă, simplu fapt al staționării în fața unei instituții publice (”ocuparea trotuarului”) reprezintă deja un act subversiv, o amenințare la adresa ordinii publice, un pericol iminent care ar trebui înlăturat.

Pe aceeași linie se situează și cei care au ”apreciat” că scopul tinerilor a