După ‘89, fotbalul nostru nu s-a schimbat dramatic. S-a schimbat doar felul în care-l citim
La Revoluţie, Gazeta Sporturilor a ieşit cu întîrziere de două zile, pe 24 decembrie, din cauza “creaturilor demente ale întunericului”, cum le identifica un reporter de atunci. Paginile cu poze puţine, una-două pe număr, au prins rugină de oglindă veche. Te uiţi. Imagini obscure, dar straniu de familiare. Printre multele titluri entuziasmate, unele marcate inevitabil de ritmica limbă de lemn (”E iar lumină!”, “A răsărit soarele libertăţii!”, “Înaltul patriotism al Maricicăi Puică”), cîteva ţin privirea.
Primul, în pagina a treia din 24 decembrie, “Cronică fotbalistică cinstită”, semnată de Constantin Alexe. E o promisiune de cronică, de fapt, se referă la cenzură şi la campionatul de fotbal, care ajunsese domeniul de competenţă al secretarilor de partid. “(…) Competiţia aceasta frumoasă, loială şi cinstită a devenit o luptă acerbă pentru puncte şi titluri. S-a ajuns pînă acolo ca unele rezultate să fie anticipate chiar şi de iubitorii fotbalului aflaţi în tribune”. Nimic nou sub “soarele libertăţii”. Autorul pomeneşte de “rezultate şi campionate trucate, de echipe retrogradate pe nedrept, dar fără să se ia sancţiuni corespunzătoare”, Craiova trebuia să se pregătească de atunci! Remarcă şi intoleranţa la critici a şefilor din fotbal: “S-a ajuns pînă acolo încît să supere aprecierea despre nevalabilitatea unui gol, despre un ofsaid nesemnalizat, cu rea intenţie, de arbitru”. Blaturi, comisii litigioase, arbitraje dubioase - au rămas în continuare, doar că se scrie şi se vorbeşte mai mult despre ele.
În ansamblu, sportul nostru era mai în formă pe atunci. Se observă din topul anului 1989, alcătuit pe baza voturilor jurnaliştilor sportivi. Pe primul loc - “locomotiva din Seul”, semifondista Paula Ivan, urmată de Francisc Vaştag, Daniela Silivaş, Elisabeta Lipă
