3 martie 1987 - Gazetarul a băut premiul altuia
După atâta timp în care familiile reunite Chiriacescu-Ştefănescu nu ne-au mai trecut pragul (să tot fie 50 de ore), refacem atmosfera primelor clipe de martie, la noi.
Musafirii aduc un video, aparat de care noi n-avem încă, dar filmele pe care încercăm să le vedem ne dezamăgesc. A.P. şi Alex ştefănescu se retrag la o partidă de şah. Criticul e un adversar redutabil, dar nu reuşeşte să învingă.
A.P. povesteşte despre ziaristul P., pe care l-a ajutat să reintre în presă, la începutul anilor ’70. Acelaşi om care hotărâse sancţionarea lui P. (Cornel Burtică) a fost convins de A.P. că e păcat ca un condeier de valoare să nu-şi reia locul meritat şi a aprobat angajarea acestuia la revista „Flacăra”. Câţiva ani mai târziu, în 1985, imediat după şedinţa în care a fost anunţată destituirea lui A.P. din funcţia de redactor-şef, primul care a ieşit pe coridor şi a exclamat, în gura mare, că „e bine că s-a terminat cu acest tiran”, a fost însuşi gazetarul P.
De altfel, omul cu pricina a fost autorul unei găinării celebre, când redactorul şef adjunct de la „Flacăra” l-a trimis la Râmnicu Vâlcea, să ducă unui om de cultură premiul revistei „Flacăra” (pe care laureatul nu putuse să şi-l ia personal). Atunci, P. a luat banii, i-a băut şi a aranjat cu nişte camarazi de pahar să spună că a fost prădat.
Forţa impersonalului
Când A.P. a fost dat afară de la „România literară”, în 1970, Nicolae Ceauşescu l-a chemat şi i-a spus că nu e admisibil ca un ziarist să fie atât de dur şi de neascultător cu forurile diriguitoare ale presei (A.P. îl atacase pe Dumitru Popescu).
În momentul în care preşedintele a spus că „S-a hotărât”, că „E o hotărâre de partid”, ca Adrian Păunescu să fie scos din muncă, A.P. a întrebat: „De ce spuneţi că «S-a hotărât», când dumneavoastră aţi hotărât? De ce sp
