Decizia istorică a Uniunii Europene, luată la summit-ul de pe 9 decembrie, de a face un pas credibil înspre o politică fiscală comună, prin implementarea unui set concret de limite privind deficitul structural şi datoria publică în tot blocul UE, dar şi a unor sancţiuni drastice, a fost umbrită de "veto-ul" Marii Britanii. Pasul Londrei spre izolarea de UE nu a fost deloc uşor de luat, dar a avut motive puternice în spate, scrie presa străină.

Ironic sau nu, Marea Britanie a blocat iniţiativa de modificare a tratatelor europene la exact 20 de ani după ce, la Maastricht, s-a decis adoptarea monedei euro, britanicii refuzând atunci să renunţe la moneda proprie.

Marea Britanie nu vrea să i se aprobe bugetul la Bruxelles şi nici să plătească pentru a salva euro

Cuvântul cel mai des folosit în presa străină când vine vorba despre decizia Marii Britanii este "izolare". Opoziţia premierului englez David Cameron faţă de Germania şi Franţa, "motoarele" noului pact economic, are însă cel puţin două mari motive, scrie presa străină, în special cea britanică.

Primul este că Marea Britanie a decis, pur şi simplu, că nu este în propriul interes să participe la această acţiune comună a statelor din zona euro pentru că nu ar face altceva decât să sprijine o altă monedă decât cea proprie. Ar fi contribuit cu zeci de miliarde de euro în cadrul unui plan menit să salveze zona euro. Mai mult decât atât, s-ar fi ajuns în situaţia în care Bruxelles-ul ar fi putut să respingă bugetul conceput la Londra, o lovitură dură pentru orgoliul britanic. Ar fi trebuit, de asemenea, să contribuie, proporţional, alături de celelalte state, atât la majorarea fondului de salvare al zonei euro (EFSF) cât şi la majorarea capitalului FMI cu încă 200 de miliarde de euro, capital care ar urma să fie folosit ulterior tot pentru ajutorarea statelor UE cu probleme.

Al doilea motiv