Este nevoie şi de abordări nespecializate. Când o iau specialiştii pe teorii savante, nu mai înţelegem mare lucru.
De aceea va propun o abordare „profană” a problemelor globale cu care ne confruntam, abordare începută aici.
Prima eroare: capitalismul fiduciar
Am căutat în dicţionar, nu ştiam sensul acestui termen. (FIDUCIÁR, -Ăadj. Cu valoare fictivă, bazat pe încredere). De unde atâta încredere, responsabilitate, când e vorba de bani, de îmbogăţire, de interese personale sau de grup. Când toţi afaceriştii, bancherii, întreprinzătorii joacă doar la profit, indiferent de metode, mecanisme, tehnici: cacealma, păcălirea adversarului mai slab de înger, metode neortodoxe, la limita legii, exploatarea unui cadru legislativ schweitzer, special creat aşa, prin cârdăşia afacerişti-legiuitori.
Iată cum e descris aici:
„Acest capitalism-fiduciar a creat valori inexistente pentru a sustrage bani existenti si a-i transforma in valori finite (adevarate, stabile), însusindu-le. In afara incompatibilitatii cu nevoile societatii, ambele sisteme – comunismul si capitalismul-fiduciar – au la baza o singura ipoteza existentiala, minciuna si propaganda masiva…. Chinezii si germanii au acceptat îndatorarea si au primit in loc de bani adevarati “cuvantul de onoare” al acestor state, adica hârtii care s-au dovedit fara valoare”.
Nu e vorba aici de capitalism, pur si simplu. Cea mai mare putere capitalistă a devenit, culmea, o ţară comunistă, China. E vorba doar de un derapaj toxic al capitalismului natural.
A doua eroare: Înfrăţirea-cârdăşia politicienilor cu bancherii.
Noi, bancherii, împrumutăm bani politicienilor să-şi cumpere voturi si sa ajunga la putere prin pomeni electorale, (14 salarii, 14 pensii pe an) iar voi, politicieni-populişti, ne recapitalizaţi din bugete când rămanem fără bani, ne dati acces la obligatiuni de stat si finanţele n
