Decembrie, aşa îmi place să cred, este luna miracolelor. Acum o sută de ani, două miracole au fost lăsate pe pământ: Teatrul Odeon (Atunci Comoedia) şi Maria Lătăreţu. Este un miracol faptul că teatrul, inaugurat de Crăciun, a rezistat atât timp şi nu a fost demolat. Au trecut peste el două războaie, şi comunismul, şi revoluţia. Şi clădirea, ridicată la 1911 special pentru a servi arta spectacolului, a rămas acolo, paznic şi garant al altei minuni care este teatrul.
Celălalt miracol: Maria Lătăreţu. Toată viaţa sa a bucurat oamenii cu cântecul său. Vocea sa nu a avut şi nu are concurent. Nimeni nu poate cânta ca o zbatere de aripă de fluture, ca o petală de trandafir, ca o pădure de stejari, pe soare sau pe furtună. Doina „Mă uitai la răsărit”, în interpretarea Mariei Lătăreţu, a fost desemnată de specialiştii în folclor unul dintre cele mai frumoase cântece din lume. S-au împlinit o sută de ani de la naşterea „Privighetorii”. Nora sa, doamna Ioana, s-a luptat şi a reuşit să scoată pe piaţă albumul omagial: „Cântă, cântă, Gorjule!”, cu piese mai puţin cunoscute, dar interpetate cu marele său har de inegalabila Maria Lătăreţu.
Decembrie, aşa îmi place să cred, este luna miracolelor. Acum o sută de ani, două miracole au fost lăsate pe pământ: Teatrul Odeon (Atunci Comoedia) şi Maria Lătăreţu. Este un miracol faptul că teatrul, inaugurat de Crăciun, a rezistat atât timp şi nu a fost demolat. Au trecut peste el două războaie, şi comunismul, şi revoluţia. Şi clădirea, ridicată la 1911 special pentru a servi arta spectacolului, a rămas acolo, paznic şi garant al altei minuni care este teatrul.
Celălalt miracol: Maria Lătăreţu. Toată viaţa sa a bucurat oamenii cu cântecul său. Vocea sa nu a avut şi nu are concurent. Nimeni nu poate cânta ca o zbatere de aripă de fluture, ca o petală de trandafir, ca o pădur