Vasile Alecsandri, Bardul din Mirceşti
În textul „Rapsozii” de Victor Eftimiu, personajele sunt Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Juna Rodica şi Doamna Cernită. Cel în jurul căruia se învârte întreg actul este Vasile Alecsandri. Mărturisesc că la început mi se părea textul vetust şi caraghios. Actorii nu sunt foarte inteligenţi la prima lectură. După două zile de lucru cu Alexandru Dabija am găsit virtuţi textului. Şi după încă o zi „băşcălia” a fugit ruşinată din agenda teatrului nostru. Ceea ce făceam era important. Acest regizor de care noi suntem fascinaţi ne-a adus lumina ăstei dezlegări. Şi m-am dus la cărţi să-l caut pe bardul de la Mirceşti. De ce oare Victor Eftimiu l-a ridicat aşa în slăvi şi l-a pus să se dueleze cu Mihai Eminescu? Ei doi. Ce e aici în subtext? Cine e Vasile Alecsandri? Autorul Chiriţelor, Fântânei Blanduziei, Ovidiu, Despot Vodă, Pastelurilor, Peneş Curcanul, Piatra-n casa, Sânziana şi Pepelea.
Ei, în timp ce scria „Sânziana şi Pepelea”, această bijuterie teatrală, acolo în Raiul lui, la Mirceşti, poştaşul i-a adus o telegramă din Franţa, de la un prieten poet Mistral (autorul unui splendid poem – „Mireille”). În telegramă scria că la Montpellier în Provence va avea loc un mare concurs cu premiu, pentru un imn care să preamărească latinitatea. Vor participa poeţi francezi, spanioli, italieni şi, de ce nu, un român! Boierul Alecsandri aprinde candelabrele cu lumânări şi începe să scrie. Până seara se închega „Cântecul gintei latine”. Cântecul este trimis în Franţa, de unde vine următorul răspuns:
„Alecsandri, Mirceşti/ Juriul format din Mistral, Tortoulon, Quintana, Obedenaru şi Ascol vă conferă în unanimitate premiul. Vă aşteptăm, bard al latinităţii.”
Atunci, „Cântecul gintei latine”, scris de boierul român, a fost tradus în toate limbile romanice. Şi este chiar pus pe muzică de un italian – Marchetti