S-au născut sub o stea norocoasă, în familii bune de artişti consacraţi. Au strălucit pe scenă şi şi-au trăit notorietatea discret. Cariera lor muzicală a luat o turnură neobişnuită, deşi promitea să le ducă pe culmi. Mălina Olinescu şi Mădălina Manole, două voci unice, au avut destine parcă trase la indigo. Click! a descoperit şase lucruri pe care cântăreţele care şi-au luat în mod brutal adio de la viaţă le aveau în comun.
Pe scenă, de mici
Mălina Olinescu. Nu poţi să vorbeşti despre talentul acestei fete fără să te întorci mulţi ani în urmă.
În 1981, mai exact, pe când avea 5 ani, începe să cânte, după ce acest „virus" i-a fost insuflat de părinţii ei, ambii artişti.
Mama, Doina Spătaru, era o cântăreaţă consacrată în anii '80, iar tatăl, Boris Olinescu, a făcut carieră ca actor.
Cea mai mare provocare a sa se va numi „Şcoala vedetelor", un grup de tineri entuziaşti şi talentaţi care va face senzaţie la televizor.
Reprezintă România la Eurovision, în Birmingham, Marea Britanie, şi lansează două albume: „Ready for you" (1997) şi „Pot să zbor" (1999). Cariera ei muzicală încă promitea.
Mădălina Manole. „Fata cu părul de foc" a moştenit pasiunea pentru muzică tot de la mamă, o interpretă de muzică populară.
A început să cânte la chitară din fragedă pruncie, însă debutul pe marea scenă l-a făcut la 15 ani.
În 1982 cânta în Cenaclul tineretului prahovean, însă numele ei s-a făcut auzit în 1988, când l-a întâlnit pe omul pe care aproape că l-a idolatrizat, compozitorul Şerban Georgescu.
Cunoaşte succesul cu piesa „Fată dragă", compusă de Georgescu, iar în 1993, albumul „Ei şi ce?" îi aduce notorietatea mult visată: cea mai bună artistă pop a anului. Sfârşitul nu era aici.
Dorinţa de discreţie
Mălina Olinescu. În ciuda succesului de care se bucura, s-a ferit mereu de lumina reflectoarelor. @N_
