Václav Havel a fost ales de trei ori preşedinte al ţării sale pe care a condus-o în UE şi în NATO, dar a şi fost martor neputincios al desprinderii Slovaciei de Cehia.

Tranziţia carierei lui Havel de la intelectual disident la un autentic lider politic a avut loc în 1989. El şi-a condus ţara pe drumul aderării la NATO şi UE, dar a şi asistat neputincios la divizarea Cehoslovaciei.

Recunoscut ca figură principală a dizidenţei din Cehoslovacia, Václav Havel a fost ales în noiembrie 1989 liderul Forumului Civic, o mişcare politică creată de protestatarii anticomunişti. Forumul Civic şi-a asumat conducerea „Revoluţiei de Catifea", care a condus în mai puţin de trei săptămâni la dezintegrarea regimului comunist.

Bilanţul acesteia a constat într-o tranziţie rapidă la democraţie, fără sânge vărsat, fără morţi. Cehia a constituit astfel pentru istorici şi politologi modelul de ţară care s-a scuturat paşnic şi sigur de haina politică a comunismului, la polul opus fiind România, exemplul tranziţiei violente şi confuze, cu o revoluţie cu mii de morţi şi răniţi, urmată apoi de mineriade.

Pe 29 decembrie 1989, Havel este desemnat preşedintele ţării de către Adunarea Federală, iar la primele alegeri libere organizate în iunie 1990 este reales în funcţie. Nu a uitat cei cinci ani petrecuţi în puşcăria comunistă, prima măsură luată fiind o amnistie generală pentru deţinuţii din închisori. A motivat-o prin neîncrederea în sistemul judiciar comunist şi practica închiderii disidenţilor pentru infracţiuni de drept comun, dar amnistia a stârnit şi critici pentru că ar fi contribuit la creşterea nivelului criminalităţii în ţară.

Părăsirea Tratatului de la Varşovia

Havel a considerat întotdeauna că realizarea sa politică cea mai importantă din această perioadă este finalizarea retragerii de pe teritoriul ţării a trupelor sovietice şi