Săptămâna aceasta ar trebui să vină iarna, dar are greutăţi la vămile cerului, acolo unde este confiscată zăpada şi nouă nu ne mai rămâne decât gerul din cuvinte. Am aflat că trebuie să minţim ca să putem pune în evidenţă adevărurile şi ne tot minţim de 22 de ani că am fost martorii unei revoluţii. Atunci eram nişte săraci importanţi, acum am ajuns ai nimănui, pentru că partidele politice fac şi desfac alianţe şi tot amestecă stânga cu dreapta, până când se alege praful de toate speranţele noastre. Săptămâna aceasta suntem în sărbători şi este bine să ne aprindem o lumânare în suflete pentru cei care au crezut că ne dau libertatea, atunci când şi-au dat viaţa în lupta cu dictatura. Au fost atunci şi nişte idealuri înălţătoare, dar s-a ales praful de ele, atunci când puterea a fost confiscată de cine credem noi că nu trebuia. Sufletele morţilor din decembrie 1989 bântuie visele noastre pentru că nici nu ne mai aducem aminte ce ne-a scos în stradă. Generaţia noastră este cea mai vinovată pentru indecizia de a păstra calea morală şi pentru decizia de a acţiona în coadă de peşte. Nu există român care să nu fi ales prost şi să nu dea vina pe ceilalţi pentru prostiile lui. Mulţi au votat aiurea sau din interes şi au apreciat guvernările subiectiv. Tocmai de aceea, în statul român anomaliile se ţin lanţ, deşi în toate instituţiile democratice funcţionează alături deştepţi şi proşti, serioşi şi neserioşi, implicaţi şi veleitari, bufoni şi înţelepţi, totul de-a valma, pentru că aşa a decis poporul. Întrun stat de drept politicianul ar trebui să aibă un trecut fără pată, să nu se compromită, să nu facă trafic de influenţă şi să-i trateze la fel pe toţi cetăţenii, indiferent dacă l-au desemnat să-i reprezinte sau nu. Dacă fiecare dintre noi ar fi expert în politici guvernamentale, în politici sociale sau economice, judecăţile ar trebui sa funcţioneze milimetric şi corupţia