Alegerile de-a valma de anul viitor sunt un exerciţiu de democraţie "originală", care scapă bunelor practici europene în materie electorală, aşa cum au fost consacrate de "sfânta sfintelor", Comisia de la Veneţia. Asemenea, nu se cunoaşte niciun precedent în Europa civilizată.
Această ieşire din rând nu au deranjat defel guvernul şi coaliţia care, pentru păstrarea deplină a seninătăţii lor, vor face regulile cap-coadă, fără să se împiedice de moţiunea de cenzură a opoziţiei şi fără să ia în considerare vreo surpriză de infarct care ar veni de la Curtea Constituţională.
Cum eşecul moţiunilor (fie şi de cenzură) a devenit regulă, opoziţiei nu-i rămâne decât să facă o figură constructivă în comisia care va retrasa colegiile electorale, treabă anevoioasă, pentru că deţine doar patru locuri, faţă de opt ale puterii. Iar decizia finală asupra hărţii electorale va reveni tot guvernului.
Mecanismul alegerilor originale şi comprimate a fost pus în mişcare şi mai nimic nu le poate patenta ca un scrutin de succes. Poate doar ca unele privite cu mare reţinere.
Pentru că raţiunea de la care s-a pornit a fost improprie. Emil Boc şi ai săi nu se plictisesc să explice cui vrea sau nu vrea să audă că bugetul stă în cele 20 de milioane de euro care se economisesc prin scrutinul comprimat. Poate Boc&comp. nu-şi dau seama de calicenia feroce a argumentului lor suprem. Care este o mare palmă pe obrazul statului. Ajuns atât de subnutrit, încât urmare a grijii ce i-a fost purtată de înalţii săi reprezentanţi, este incapabil să asigure o sumă, ce nu-i capăt de lume, pentru alegeri normale.
Criza poate scuza şi justifica multe, dar nu totul. Însă coaliţia este repetat vaccinată împotriva simţului ridicolului şi probabil nu realizează că organizarea în acest fel a scutinului echivalează cu o repetenţie în administrarea treburilor.
Unul dintre efectele ciudăţ
