Ignatul are loc in fiecare an pe 20 decembrie, cu patru zile inainte de Craciun. Este una dintre cele mai vechi traditii romanesti, care s-a suprapus pe sarbatoarea zilei Sfantulului Mucenic Ignatie Teoforul, capatand astfel si o semnificatie religioasa. Obiceiul taierii porcului are radacini in traditia precrestina de sacrificare rituala, care se face la sfarsitul unui an pentru bunastarea celui care urmeaza.

Obiceiul sacrificarii porcului de Ignat inca se mai practica prin satele noastre romanesti, pe acolo unde gospodarii cresc porci in propriile curti, pentru ca la Sarbatorile de iarna sa aiba carne proaspata din care sa-si prepare traditionalele mancaruri romanesti: toba, racitura, tochitura, carnati.

O legenda de-a noastra spune ca, in noaptea de 19 spre 20 decembrie, cand biserica noastra crestin ortodoxa sarbatoreste ziua Sfantului Ignat, porcii care vor fi sacrificati se viseaza cu margele rosii la gat, adica isi viseaza sfarsitul. Ritualul sacrificarii porcului incepe dimineata devreme si reprezinta o activitate la care participa cu bucurie intreaga familie, pentru ca sunt multe treburi de facut care, pana seara, trebuie terminate.

Iata ce povesteste Ion Creanga despre aceasta zi, plina de simtire si traire deplina a acestui obicei pur romanesc, care lui ii aducea atata bucurie: "La Craciun, cand taia tata porcul si-l parlea, si-l oparea, si-l invelea iute cu paie, de-l innadusa, ca sa se poata rade mai frumos, eu incalecam pe porc deasupra paielor si faceam un chef de mii de lei, stiind ca mie are sa-mi dea coada porcului s-o frig si besica s-o umplu cu graunte, s-o umflu si s-o zuraiesc dupa ce s-a usca..."

Nicio alta activitate nu e permisa in aceasta zi

Traditia spune ca in ziua de Ignat nu este permisa nicio alta activitate, ziua intreaga trebuind dedicata doar taierii, sortarii si prepararii s