Am reflectat indelung, daca este cazul, sa ma implic, in ceea ce inseamna, in Romania, odiseea F16, adica lungul drum, de la intentia de achizitionare a acestui tip de avioane de lupta, pana la momentul concretizarii.

Cum subiectul ma incita, numai si numai pentru ca inseamna ceva, si ceva important, veti vedea, pentru economia acestui stat, am decis sa o fac.

Iata-ma astfel, in pozitia de a prezenta o varianta de gandire, a intregii problematici, legata de avioanele de lupta pentru Romania.

Pornesc de la premisa ca, scopul achizitionarii de avioane de lupta moderne, pentru Romania, nu este prin excelenta militar, de aparare or whatever, ci economic.

Probabil, a aparut deja prima nedumerire, ce are de a face economia statului roman cu povestea acestor avioane, cu exceptia sumelor de bani necesare achizitionarii.

Sa incerc sa explic: potrivit conceptiei mele, Romania, daca ar actiona inteligent si curajos, ar trebui sa efectueze o achizitie complexa de avioane de lupta, in sensul unui mix, de valoarea, pentru inceput, a doua escadrile F-16 Fighting Falcon si a unei escadrile Eurofighter Typhoon.

Aceasta miscare ar satisface din punct de vedere politic si geostrategic, cele doua axe de putere, eu spun economica, pentru ca acest aspect ma intereseaza, mai mult decat cea militara si anume SUA si Uniunea Europeana, in speta Germania, Marea Britanie, Spania, Italia si prin legaturi indirecte si Franta, adica statele UE, cele care conteaza. Daca nu am proceda astfel, beneficiul ar fi nul, de ce, pentru ca, daca achizitionezi avioane de lupta din SUA, castigi pe aceasta axa, insa pierzi sigur pe axa UE si ati realizat cred, dupa sindromul Papandreu sau Cameron, cam cu ce instrumente de “convingere si tortura” europeana, in special franceza, se lucreaza, in contextul nevoii, chiar fortate, de solidaritate cu acest spatiu, din care face