Stefan Nikolic (21 de ani) a povestit pentru cititorii ProSport paşii pe care i-a făcut până acum în carieră. Muntenegreanul mărturiseşte că a fost conştient de la început de sacrificiile pe care trebuia să le facă pentru a ajunge un mare fotbalist.

La televizorul din recepţia hotelului Double Tree, Messi îşi înşiră adversarii şi înscrie al patrulea gol în finala Campionatului Mondial al Cluburilor. Încă un trofeu pentru Barcelona, iar Stefan Nikolic e hipnotizat de "magia" catalanilor. "E fascinant să îi priveşti. Mă bucur că pot urmări cea mai bună echipă din istorie", spune vârful Stelei, care se declară fan al Realului: "Nu e momentul lor, dar va veni", speră Nikolic.

Singur în Belgrad

Îl teleportăm imediat în locul de unde a plecat, Niksic, un orăşel de 70.000 de locuitori. La 15 ani s-a pus în pragul uşii şi i-a spus mamei sale: "Plec, vreau să ajung fotbalist şi trebuie să ajung la Belgrad. Doar aşa îmi pot urma visul". Au apărut grijile în familia sa. Cum se va descurca? Cine îi va găti? Cu cine va vorbi când e supărat? Atunci Muntenegru încă era soră mai mică a Serbiei, dar distanţa era de 500 de kilometri între cele două oraşe, foarte mult pentru un copil căruia abia i se uscase cerneala pe buletin. "Mi-a fost foarte greu să fiu la distanţă de ai mei. Eram un copil şi trebuia să mă descurc singur într-un oraş mare. Am avut multe cumpene, dar am realizat că nu trebuie să renunţ. Mulţumesc lui Dumnezeu că am trecut peste toate şi am ajuns aici", ne mărturiseşte Nikolic privind în podea. Viaţa în capitala Serbiei nu a fost exact cum se aştepta atacantul. A fost izgonit după doar un an de la Partizan, dar a ajuns la OFK Belgrad, un fel de "Rapid al României", după cum ne spune chiar el. "Credeam că urmăresc fantome. Pot spune că dacă a fost vreun moment în care m-am gândit să mă las, atunci a fost. Noroc că am ajuns l