Acum, cind Havel s-a retras sa asculte Velvet Underground, e momentul ca noi toti, fani sau nu, sa ne amintim de trecut si sa-i multumim.

Candy, Lisa sau Stephanie continua sa vorbeasca, dar Vaclav a tacut. Marele fan al formatiei Velvet Underground s-a dus linga nasul acesteia, Andy Warhol, cu care ar avea destule de discutat. In urma lui ramine doar o insiruire de litere si gesturi, pentru ca Vaclav Havel nu a cintat, desi - cine stie? - poate ca si-ar fi dorit. Pina la urma, insa, a fost mai bine asa. A avut timp sa-i apere pe cei care refuzau sa scrie, sa cinte, sa gindeasca si sa traiasca in minciuna. A avut timp, chef si talent sa-i scandalizeze si sa-i enerveze pe operatorii angrenajului politic comunist, chiar mai mult decit au facut-o amicii sai din grupul praghez Plastic People of the Universe si „Andy Warhol"-ul lor, Ivan Jirous. Si daca, acum o luna si citeva zile, Jirous a plecat spre o alta lume - unde nu va mai putea stimula nici o contracultura -, Havel nu a mai avut nici el rabdare. Viata lui a fost, o vreme, o incercare de a-i aduce impreuna pe cei dornici a scrijeli - cu stiloul, pensula, dalta sau chitara - calota de gheata a post-totalitarismului (termen folosit de Havel pentru a descrie regimul comunist, dupa invazia sovietica din 1968). Puterea celor fara de putere, politica antipolitica, refuzul vietii in minciuna sint idei care s-au nascut in cursul acestor incercari si pentru a le cuprinde cu adevarat nu sint suficiente cuvintele, chiar daca ar fi rinduite ireprosabil. In „polisul paralel" imaginat de disidenta cehoslovaca (termenul ii apartine lui Vaclav Benda) se auzea muzica celor de la Velvet Underground. Intr-o discutie cu Lou Reed, figura emblematica a grupului Velvet Underground, Havel a recunoscut ca, intr-un fel, ei l-au facut presedinte. In lipsa unor informatii credibile despre reactia muzicianului american, putem presupune