Pentru ca aici s-a facut "rezistenta prin cultura", fara a se face nici rezistenta si nici cultura.

Pentru ca Romania a avut disidenti precum Ion Iliescu si Miron Cozma. Pe ultimul l-am auzit deunazi spunand ca a fost unul dintre cei mai mari disidenti ai Romaniei, pentru ca l-ar fi sechestrat pe Ceausescu in Valea Jiului.

Si pentru ca marele Constantin Noica propovaduia catre discipolii sai rezistenta spirituala, prin cultura, care sa nasca opere si nu revolutii.

Din pacate, aceste doua-trei exemple spun aproape totul despre noi. Romania ar fi putut sa aiba un Vaclav Havel si tot nu ar fi contat, pentru ca aici intelepciunea se masoara in rezistenta capului plecat, pe care, desigur, sabia nu-l taie. Aceasta vorba tampita din popor exprima, din nefericire, perfect spiritul neamului nostru.

De asta ne-a calcat in istorie, la nimereala, cine a vrut si cine n-a vrut. De asta nu am avut niciodata initiativa, ci doar am vibrat si beneficiat de pe urma actiunii altora.

Mereu in defensiva, niciodata ofensivi, noi am privit intotdeauna ca spre Dumnezeu spre cei care ne-au asuprit. Chiar si daca i-am urat, intr-un final, nu ne-am exprimat niciodata furia. Asta si pentru ca mai niciodata nu am avut ce.

Un popor care vegeteaza nu se poate revolta, pentru ca nu are de unde sa isi extraga energia. Neputand sa ne uram dusmanii, nici nu am stiut pentru ce sa luptam cu adevarat. Neavand idealuri si mari vise, ne-am multumit sa nu crapam de foame.

Am sfarsit, dupa doar 20 de ani, iubindu-l si regretandu-l pe Ceausescu, umanizandu-l la nivel national. Ce poate reprezenta asta, daca nu cea mai buna dovada a lipsei constiintei nationale la nivel istoric?

Ce sa fi facut o astfel de natiune cu un Vaclav Havel sau cu un Lech Walesa? I-am fi privit eventual ca pe niste bizarerii ale naturii, ca p