Fostul premier Adrian Năstase a fost achi­tat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru fap­tele de corupţie imputate de procurorii D.N.A. De aseme­nea, au fost achitaţi şi Ioan Melinescu şi Ristea Priboi, pentru complicitate la fapte de corupţie. Adrian Năstase a fost achitat pentru fapta de dare de mită, magistraţii având revelaţia, la final de proces, că faptei îi lipseşte unul din elementele con­sti­tutive ale infracţiunii. O revelaţie similară au avut-o şi în cazul celorlalţi doi inculpaţi.

Soluţia dată de Înalta Curte de Casaţie în dosarul “Mătuşa Tamara” – unul din­tre cele trei dosare în care fostul premier şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, a fost deferit Justiţiei de către D.N.A. – a stârnit controverse. Previzibile, de altfel. Sen­tin­ţa ridică semne de întrebare. Chiar şi pentru omul de rând, care nu a avut acces la do­sar, la prezentarea probelor şi motivarea deciziilor. Unda de scepticism pleacă de la lipsa unui răspuns la întrebări banale de altfel. Dacă inculpaţii sunt nevinovaţi – deşi probele din rechizitoriul D.N.A. indicau altceva şi plecau spre instanţă cu solicitarea unei pedep­se de trei ani cu suspendare pentru Adrian Năstase – de ce a fost lungit procesul atâţia ani? Magis­traţii au avut nevoie de aproape cinci ani pentru a se lăsa convinşi şi a lua o decizie; de fapt, pentru a-şi da seama că lip­seşte unul din elementele constitutive ale in­fracţiunii, ceea ce a atras după sine achitarea. De ce s-a recurs, în tim­pul judecării dosarului, la fel de fel de tertipuri procedurale, dosarul fiind, în plus, plimbat între ju­decători şi pro­cu­rori? De ce, dacă domnul Năs­tase şi ceilalţi doi se ştiau fără pată judi­ciară, doar victime poli­tice lăsate pradă unei Justiţii aservite Puterii, nu au făcut tot posibilul pentru judecarea cu celeritate a propriului dosarului? Orice om nevinovat – cu atât mai ult, câ