Ştefan Andrei, fost ministru de Externe povesteşte cum a mijlocit Nicolae Ceauşescu mari relaţii conflictuale ale epocii, precum cele dintre Israel şi lumea arabă.
În volumul „Stăpânul secretelor lui Ceauşescu. I se spunea Machiavelli, Ştefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea" pus astăzi în vânzare cu ziarul „Adevărul" sunt dezlegate noduri ale politicii externe româneşti. Între interesele Israelului şi resursele ţărilor arabe, Ceauşescu a adoptat o poziţie diferită de cea sovietică.
„Planul strategic al sovieticilor era să-şi extindă dominaţia în Orientul Mijlociu asupra ţărilor arabe, dezvăluie Ştefan Andrei secrete ascunse în epocă. Începuseră cu Egiptul. Aveau acolo, pe vremea lui Nasser, consilieri care hotărau ce să facă egiptenii. Sovieticii aveau influenţă foarte mare şi în Siria. Iar Ceauşescu i-a spus lui Sadat, în aprilie 1972, că soluţia radicală pentru îmbunătăţirea relaţiilor sale şi libertate în negocieri este să se despovăreze de consilierii sovietici".
Experţi în prospecţii şi utilaj petrolier
Primul pas diferit de sovietici a fost însă poziţia după „războiul de şase zile" din 1967. Ştefan Andrei a aflat de la translatorul de limbă rusă ce era în subordinea sa, despre presiunile făcute de Tito la Moscova, pentru a fi sprijinit Nasser.
„Când Tito şi-a făcut propunerea, Ceauşescu s-a îndreptat spre Maurer şi i-a spus: «Noi nu rupem relaţiile cu Israelul», povesteşte Ştefan Andrei. Şi au anunţat acest lucru în comunicat. Toţi ceilalţi le-au rupt. Această poziţie a avut un ecou nefavorabil în multe ţări arabe pentru România. În schimb, a avut un ecou extraordinar pentru Occident, America, Israel".
În antamarea relaţiilor cu ţările arabe, românii au avut un mare atu în zonă - industria petrolieră. În anii 1960-1980, România a fost pe locul doi în lume la exportul pentru utilaj de foraj şi rafinării şi pe locul trei l
