• Saloanele de Terapie Intensiva ale Spitalului Sf. Spiridon sunt mai tot timpul pline cu pacienti care se afla, practic, in pragul mortii • Aici lucreaza si medicii care trebuie sa ia cele mai dificile hotarari, sa decida cine traieste si cine moare • "Sunt cazuri in care familia nu intelege ca bolnavul nu mai are nici o sansa de recuperare si, indiferent cat de mult timp va sta conectat la aparat, rezultatul va fi acelasi", a declarat dr. Gabriel Perianu, medic primar la Unitatea de Primire Urgente din cadrul Spitalului Sf. Spiridon Iasi
Uneori, viata unei persoane poate inceta in urma unei semnaturi, a unei decizii si a unor analize. In aceasta situatie se afla adesea victimele unor grave accidente rutiere, de munca sau persoane care au incercat sa isi puna capat zilelor prin diferite metode. Mai traiesc datorita unor aparate, pentru ca, in urma incidentului, activitatea cerebrala a incetat. In aceste momente, doctorii stabilesc daca mai au sau nu vreo sansa de supravietuire sau de recuperare. "Sansele sunt aproape zero in cazul bolnavilor in care activitatea cerebrala a incetat. Desigur ca este foarte greu sa ii spui familiei ca bolnavul nu mai are nicio sansa de supravietuire. Medicii incearca sa le explice cat mai simplu acest lucru si in mai multe etape pentru ca ei, usor-usor, sa se obisnuiasca cu ideea. In tot acest timp, bolnavul este supus la numeroase analize, investigatii Computer Tomograf si electroencefalograme, pentru a verifica daca activitatea creierului a incetat sau nu. Decizia pentru a deconecta un pacient de la aparate este luata de familie impreuna cu doctorii in urma unor analize repetate. Medicii se gandesc de mii de ori, intorc analizele si rezultatele pe toate partile, consulta si reconsulta. E foarte dificil sa iei o asemenea decizie", a declarat dr. Gabriel Perianu, medic primar la Unitatea de Primire Urgente din cadrul
