Vaclav Havel a murit ieri la 75 de ani. Dispariţia sa redeschide reflecţia despre ceea ce trebuie să însemne verticalitate, moralitate, dragostea pentru libertate şi conştiinţă. Într-o lume extrem de confuză, extrem de îngrijorată pentru viitorul ei, trebuie să ne amintim că dacă Europa de astăzi este liberă, ea nu a fost dintotdeauna aşa. Şi este aşa pentru că oameni precum Vaclav Havel au ştiut să spună "nu". Anii pe care Havel i-a petrecut în închisorile comuniste, aşa cum li s-a întâmplat miilor de disidenţi cehi, români, bulgari, polonezi, unguri sau din ţările baltice, înseamnă preţul libertăţii noastre de astăzi.

Îi datorăm fără să ştim foarte mult lui Vaclav Havel şi altora ca el. "Carta 77" pe care a iniţiat-o, o splendidă pledoarie pentru libertate, a însemnat, practic, coagularea opoziţiei împotriva regimului comunist în Cehia, în numele libertăţii. Fusese înainte "Primăvara de la Praga", dar "Carta 77" a făcut posibilă şi "Revoluţia de Catifea". Reverberaţiile "Cartei 77" au fost profunde în ţările comuniste. Are dreptate Lech Walesa, liderul Solidarităţii poloneze în timpul comunismului şi puternic luptător pentru libertate, să spună: "Vocea lui Havel îi va lipsi enorm Europei".

Şi mai spune cu graţie Walesa: "El a fost un mare orator al luptei pentru libertate, pentru democraţie şi pentru eliberarea de sub jugul comunismului". Un mare orator, este adevărat. Dramaturg splendid pentru unii sau doar un epigon al lui Samuel Bekett pentru alţii, el rămâne în istorie ca artizan al "Revoluţiei de Catifea" din 1989. "Revoluţia de catifea este conceptul iniţiat chiar de el, îşi aminteşte primul preşedinte al României după revoluţia română Ion Iliescu.

"L-am cunoscut pe Havel încă din 1990. La Consiliul Consultativ al Tratatului de la Varşovia ne-am întâlnit cu Mihail Gorbaciov al Moscova (preşedintele Uniunii Sovietice la acea vreme -