Se zice indeobste ca viata in Romania este interesanta si ar fi chiar amuzanta si placuta, daca saracia nu ar fi atat de mare.
Obsesia fata de politica se stinge in numarul tot mai mare de posturi de stiri, frustrarile se elibereaza in fata talk-show-urilor care injura Puterea cu precizie si constanta metronomice, iar propaganda la televiziunea de stat se plateste din economiile care se fac prin comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare.
O socoteala din care toata lumea iese in castig. Doar democratia si guvernarea in interesul cetateanului nu prea se mai intrevad, insa pentru asemenea fineturi ar trebui sa existe si o societate civila care sa stie si sa poata sanctiona abuzurile si derapajele guvernarii.
Cum insa in Romania de astazi toate valorile au fost rasturnate si amestecate intr-o pasta omogena, nimeni nu mai are nicio autoritate morala sa lupte pentru vreo idee.
Iar acolo unde nu s-a produs inca o radiere a sensurilor si valorilor, a intervenit indiferenta vecina cu iresponsabilitatea. Pe de o parte.
De cealalta parte, disperarea unei guvernari constienta ca a pierdut in sondaje mai mult decat ar putea recupera printr-o revenire miraculoasa a economiei, perspectiva care oricum nu se intrevede deloc la orizont, ba dimpotriva, se traduce prin actiuni tot mai contradictorii si masuri tot mai paradoxale.
Cum altfel ar putea fi explicata adoptarea unei legi care prevede inghetarea pensiilor si salariilor pana in 2014, dar cu toate astea ministrul de Finante si premierul chiar sa vorbeasca in continuare de posibile cresteri ale veniturilor bugetarilor in 2012 in anumite conditii. Cat de speriati trebuie sa fie de apropierea alegerilor pentru ca discursul lor sa devina nu doar contradictoriu, dar si irational?
Cum altfel este explicatia comasarii alegerilor locale cu parlamen
