Pe măsură ce finalul anului se apropie, mulţi dintre cei care sunt angajaţi se gândesc la evaluarea ce va urma în anul următor, cu privire la rezultatele pe anul 2011. Fiecare final de an aduce după sine un bilanţ, iar companiile vor evalua rezultatele obţinute de salariaţi în 2011 în cursul primului trimestru al anului 2012.

Desigur că metodele de evaluare, eficienţa şi adecvarea lor la activitatea companiei sunt subiecte care pot fi discutate pe larg, însă ne vom opri de această dată la diferenţa dintre autoevaluare şi evaluarea pe care o face compania. Utilizat corect, un sistem de evaluare poate duce la îmbunătăţirea performanţelor. Evaluarea pe care compania o face cu privire la performanţele noastre se referă de cele mai multe ori la urmărirea unor indicatori de natură cantitativă de tip rezultate, dar şi a unor indicatori calitativi de tip performanţa în echipă. De multe ori, această evaluare conţine şi o autoevaluare care se referă mai degrabă la un set de indicatori de natură calitativă ce vizează calitatea relaţiei dintre angajaţi şi organizaţia angajatoare, precum şi calitatea interacţiunilor de natură profesională din interiorul organizaţiei.

Ce putem face noi în această perioadă pentru a pune bazele unei evaluări pozitive? În primul rând, o analiză obiectivă a activităţii noastre este imperativă. Acest lucru ne este necesar nouă pentru a vedea unde am putea să îmbunătăţim calitatea prestaţiei noastre şi care ne sunt punctele forte, dar şi cele slabe asupra cărora ar trebui să mai lucrăm. O privire onestă şi obiectivă asupra activităţii noastre este un prim pas esenţial într-o evaluare corectă. Importanţa acestui pas este adesea neglijată în pragul acestor evaluări, concentarea multor angajaţi fiind axată mai degrabă pe încadrarea cât mai prezentabilă în formatul de autoevaluare solicitat de organizaţia angajatoare.

Însă lipsa unei ana