Nu trece saptamana fara ca un politician or un reprezentant al autoritatilor sa nu infiereze creditul de consum si sa admonesteze ba bancherii "iresponsabili", ba clientela dornica de huzur. In consecinta, subiectul creditelor de consum cu sau fara ipoteca ar trebui demistificat si ar trebui eliminata dubla codificare.
Ceea ce trebuie abordat este istoria recenta a acestui produs, cum functioneaza, ce rol are la nivel societal si in ecologia produselor financiare, impactul noilor norme. Suplimentar ar trebui mentionat faptul ca multe din imprumuturile statului sunt asociate momentan de investitori unor credite de consum.
Minusurile acestor produse au fost hiperbolate de catre moralisti asa ca nu are rost recalibrarea acestor pareri, ci doar reliefarea aspectelor scapate cu vederea.
Ca si lucrator bancar pe partea de non-retail (institutionala/corporate) am avut numeroase contre ideatice cu bancherii de retail si, prin urmare, sunt departe de a fi sub influenta efectului de halo. In ciuda acestor aspecte, nu pot sa nu incerc sa aduc discursul public cat mai aproape de realitate.
Istoria recenta a acestui produsCreditele de consum cu si fara ipoteca au avut o emergenta relativ recenta. Liberalizarea contului de capital si a serviciilor financiare au permis extinderea ecologiei produselor financiare din oferta bancilor. Unul din produsele cu o dezvoltare fulminanta a fost creditul de consum cu si fara ipoteca. Motivatia este legata de reglemetarea laxa, usurinta de a structura afacerea sub forma unei linii de asamblare si gradul redus de pregatire necesara "operatorilor" bancari din aceste linii de productie.
Exacerbarea denominarii in valuta a facilitatilor de credit pentru retail isi are cauza principala intr-o greseala magistrala de politica monetara: in speranta atingerii rapide a unei tinte prea ambitioase de inflat
