Ar fi împotriva firii ca un electorat căruia i se tot taie din drepturi şi libertăţi să persiste în sus-ţinerea înver-şunată a regimului care l-a îngenuncheat. Era Putin le-a adus ruşilor nişte lideri ce-i drept puternici, dar nu şi plini de responsabilitate şi determinare cu privire la făurirea unui stat modern şi eficient, în care diformităţile comunismului şi dezamăgirea generală faţă de perioada Elţin să ajungă măcar parţial depăşite.
Ceea ce a adus în schimb era Putin este consolidarea unui sistem extrem de rapace, alcătuit din foşti comunişti şi/sau birocraţi influenţi, foşti kaghebişti şi o puzderie de afacerişti lipsiţi de scrupule - această nesfântă Treime reuşind să pună mâna pe o mare parte a industriei energetice, imensele resurse de gaz şi ţiţei ale ţării, precum şi nenumărate alte prăzi. Moscova, Sankt Petersburg şi o serie de alte oraşe afişează astăzi lustrul modernităţii şi mondenităţii, dar dincolo de marile oraşe ţara rămâne una profund retrogradă. Într-un stat în care mafia locală sau centrală îşi poate băga oricând coada în afaceri perfect oneste, în care diversitatea de opinii este în continuare călcată în picioare, siguranţa personală rămâne un bun rarisim şi, ca atare, de mare preţ.
Premisa că ruşii ar îndura, docili, un asemenea trai la infinit echivalează, aşadar, cu însăşi negarea naturii lor umane. Dar ruşii s-au săturat să tot fie înşelaţi. După ce opoziţia a reclamat fraude masive ale partidului de la putere, Rusia Unită, cu ocazia recentului scrutin pentru Duma de Stat, ţara a avut parte de cele mai ample proteste de stradă din ultimii 20 de ani. Deşi puterea a reuşit, de-a lungul anilor, să prevină formarea unor partide de opoziţie atât credibile, cât şi de o oarecare pondere, s-a trezit confruntată acum nu doar cu un electorat urban revoltat la maximum, ci şi cu „armele" acestuia, devenite redutabile mai ales în mâinile