Moartea liderului coreean Kim Jong Il apare invaluita in aceleasi mistere secretomane, ca si moartea lui Stalin sau a lui Brejnev, la timpul lor.
Informatiile sunt confuze. Initial, prezentatoarea postutului de televiziune nord-coreean s-a prezentat inlacrimata la postul de televiziune, anuntand ca iubitul conducator s-a stins in urma surmenajului in activitatea sa "neincetata pentru bunastarea si prosperitatea patriei".
Ulterior, Agentia Centrala de Stiri Coreana (KCNA) a facut cunoscut ca decesul s-a produs "din cauza infarctului miocardic acut, cuplat cu insuficienta cardiaca acuta".
Confuzia comunicatelor, demonstreaza ca ele provin atat din surse medicale, cat si din surse politice, ceea ce da de gandit.
In plus, amanarea inmormantarii timp de vreo zece zile pentru ca "poporul sa-si poata lua ramas bun" ascunde limpede intentia celor de la varful piramidei sa castige timp, ca sa-si consolideze pozitiile.
Ei conteaza pe faptul ca nimic nu asigura mai bine linistea interna, decat situatia ca cel mort se afla inca printre cei vii.
La ce ne putem astepta?
Este limpede ca noul lider, Kim Jong Un, este prea tanar ca sa ia singur haturile in mainile sale, dar nu este deloc prea tanar, pentru ca folosindu-se de el, grupul de la varful piramidei sa-si mentina pozitiile privilegiate si puterea, ca si pana acum.
In ce-l priveste pe tanarul Kim Jong Un, el e in dilema. Pe de o parte, ii convine sa se foloseasca de cei din jur, ca sa-si mentina scaunul mostenit, pe de alta parte ca unul cu studii facute in Elvetia, n-ar fi exclus sa fie luminat de ceva idei europene.
O retrospectiva europeana, de la 1848 incoace, arata ca tineretul scolit in occident si intors in propria tara, nu s-a putut abtine sa nu aduca aici suflul noii generatii avangardiste.
Dar, spre