La un interval de numai 24 de ore, două dispariţii anunţate de mediile de informare ne pun faţă în faţă două lumi: cea a luptei pentru libertate şi cea a tiraniei în forma sa ultra-sclerozată. Vaclav Havel şi Kim Jong-il sunt două simboluri, pe care vom încerca în cele ce urmează să le definim.

Matei Vişniec:

Iată doi oameni care au fost contemporani, Vaclav Havel şi Kim Jong-il, doi oameni care au respirat acelaşi aer, dar care parcă nu au trăit pe aceeaşi planetă. Viaţa amândurora este marcată de comunism. Pentru Vaclav Havel, comunismul a fost marele adversar care trebuia demolat, învins, depăşit, aruncat la pubela istoriei. Pentru Kim Jong-il, comunismul a fost doctrina care trebuia păstrată, întărită, conservată cu orice preţ, prin noi forme de teroare sau de spălare a creierelor. Dacă fostul preşedinte ceh încarnează tot ce este mai luminos în materie de umanism, de inteligenţă, de moralitate şi curaj, fostul lider suprem al Coreei de Nord încarnează cea mai mumificată formă de totalitarism, cultul personalităţii dus până la delir şi totala aplatizare a unui popor.

Cei doi oameni pe care îi evocăm nu s-au întâlnit deci pe terenul valorilor pentru că nu aveau cum, dar au mai avut ceva în comun: o anumită relaţie cu... teatrul. Vaclav Havel a scris piese de teatru în care a denunţat stupiditatea regimului comunist, absurdul vieţii cotidiene în Cehoslovacia anilor 70 şi 80, terorismul ideologic şi alienarea într-o societate care pretindea că e paradisul pe pământ. Şi Coreea de Nord este însă una a marilor "montări" teatrale, pentru că dinastia comunistă din această ţară regizează de ani de zile festivităţi spectaculoase, defilări destinate să înspăimânte populaţia, congrese în care nimeni nu mişcă în front, iar unanimitatea este regula de aur.

Agenţia France Presse a transmis luni mai multe depeşe despre modul în care a fost regizată